Prinţesa de gheaţă!

Momente reci…ucise de zâmbete perfide şi lacrimi îngheţate. Totul se învârte în jurul tău, dar stai pe loc şi nu înţelegi nimic. Vrei să te mişti, să ţipi, să plângi, să crezi, să speri. Ochii refuză să privească, buzele au uitat să vorbească, mainile nu se mai mişcă. Încerci să tragi aer în piept dar plămânii nu mai funcţionează. E o nebunie şi şti asta.
Îţi spui că e un vis şi se va termina şi te vei trezi dar nu se întâmplă nimic. Orele trec, eşti tot acolo. Oamenii nu te observă, sunt prea grăbiţi şi obosiţi de viaţă. Crezi că nu e lumea ta şi speri cu un curaj nebun că va fi bine dar realizezi că eşti blocată în realitate. Care realitate? A lor, a celor care ucid vise.
E o linişte care te oboseşte şi vrei să te mişti, să pleci, să zbori dar corpul nu te ascultă, inima nu mai bate. Te-au prins în lumea lor şi te ţin prizonieră. N-au rezolvat nimic. Ei cred că te-au învins dar se înşală. Vor obosi să întrebe fără să primească vreun răspuns. Ei sunt cei învinşi. Iar tu…nu eşti decât o prinţesă de gheaţă!