21 martie 2011
prin Anca Elena Todor
Despre Terente se pot spune multe, admirat de femei şi invidiat de bărbăţi. Un cunoscut hoţ, criminal şi violator trezea interesul femeilor fiind cunoscut pentru virilitatea lui. O mulţime de doamne si domnişoare îi trimiteau scrisori în care îi faceau propuneri indecente iar el le onora pe cele mai multe dintre ele. Există o mulţime de poveşti despre el, cele mai multe deformate şi de presa vremii. Fără îndoilală, Terente reprezenta fantezia ascunsă a domnişoarelor şi coşmarul autorităţilor.
Anul în care s-a născut Terente sau “Regele Bălăţilor” pe numele său adevărat Ştefan Vasali (în unele dintre scrieri, Ştefan Vasili) nu se ştie cu exactitate şi se presupune că a fost 1895 sau 1896. La fel de incert este şi locul naşterii. Există voci care afirmă că s-a născut în satul Carcaliu din judeţul Tulcea dar sunt şi mulţi care indică localitatea Baldovineşti, judeţul Brăila. S-a născut într-o familie numeroasă şi săracă de pesari. La nici 20 de ani se căsătoreşte cu Ustinia, şi împreună au 4 copii. Bucuria nu pare să ţină mult pentru ca în 1916 efectuează stagiul militar şi este recrutat în Armata Română pentru luptă în Primul Război Mondial unde îşi pierde fratele mai mare. După terminarea războiului se întoarce acasă şi îşi continuă viaţa de unde a lăsat-o şi prin multă muncă ajunge căpitan de şlep. Când totul pare să se fi aşezat în viaţa lui, doi dintre copiii săi mor înecaţi, trupurile lor nefiind găsite. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, două zile mai târziu soţia lui moare de ciumă într-un spital din Brăila. Cei doi copii rămaşi mor şi ei de aceaşi boală ca şi mama lor fiind molipsiţi de ea. După această tragedie îşi înceacă amarul în băutură, împrietenindu-se cu Akim Parfenie care îi devine şi socru, Ştefan se însoară cu fiica acestuia, Avdotia Arina. Fericirea nu tine mult nici de această dată pentru că din gelozie, simţindu-se înşelat o înjunghie pe soţia lui când o găseşte în gradină cu un armator grec foarte bogat, de care aceasta a fost îndrăgostită cu puțin timp înaintea căsătoriei. Arina scapă cu viaţă, datorită tranportării ei rapide la un spital din Brăila. Vasali, află ulterior că Arina nu îl înşelase şi că fusese păcălit de sora soţiei sale, Rahila care îndrăgostită de cumnatul ei, îl cheamă pe grec în grădină la Arina.
Terente, senzaţii violente!
Acel moment va marca începutul erei Terente. Nu a stat mult timp închis pentru că a fost ajutat să evadeze de un jandarm tânăr care simpatiza cu, cauza lui. A doua zi, ziarele scriau despre evadare iar băieţii care împărţeau ziare pe străzile Brăilei strigau în gura mare ” Ediție specială, ediție specială! A evadat Terente! Terente, senzații, violențe! Lumea deşi nu ştia încă cine era Terente, l-au îndrăgit şi unii dintre ei chiar l-au susţinut.
Terente comite un jaf şi este arestat din nou dar evadeaza iar, de data aceasta datorită unei femei, Didina, o cocotă care îi devine dragă lui Terente după acest incident. Ea este adusă la puşcărie de comandantul închisorii care vroia sa se laude cu bandiţii închşi. După o sticlă de vin, comandantul a acceptat, la insistenţele Didinei să intre la Terente care, lasă “fără voie” sa-i scape o agrafă în mâna lui Terente. Cu ajutorul acestei agrafe Terente evadează. După acest eveniment, fuge în Balta Brăilei unde împreună cu doi veri întemeiază o bandă şi ataca bărcile pescarilor si gospodăriile din jur. Se spune că împărţeau şi celor săraci ce le rămânea lor.
Prima crimă
Un maestru al deghizărilor, Terente avea o garderobă demnă de un actor: straie de turc, marinar, maior, preot, etc. Beneficia şi de accesorile necesare unei deghizări perfecte: perciuni, peruci, ceasuri de aur şi multe altele care i-au asigurat participarea la evenimente mondene ale vremii. Avea curajul chiar şi să cineze în marile restaurante ale Brăilei. A inventat chiar şi o nouă formă de tâlhărit: prin scrisori. Negustorii, cârciumarii erau somaţi să pună o sumă de bani într-un loc anume, scrisoarea încheindu-se astfel: „Dacă nu te supui, cum a ajuns scrisoarea asta la tine, voi ajunge şi eu. Terente“.
Dar cu toate astea, Terente din hoţ s-a transformat în criminal. În noaptea de Sfântul Ion, în 1924, şeful de post a fost cel care a murit de mâna lui Terente. Didina, femeia de moravuri uşoare, care devenise preferata lui era şi cea care îi căzuse cu tronc şefului de post iar printre multitudinea de motive pe care le avea Terente să-l omoare, acesta a cântărit cel mai mult.
Amantul perfect
Femeile aveau o sensibilitate numai când îi auzeau numele iar scrisorile parfumate îi erau trimise în are taină de doamnele înaltei societăţi care auziseră de celebrul haiduc. Numele lui trezea pasiuni nebănuite şi ideea unei nopţi de amor cu Terente făcea să suspine chiar şi cea mai timidă domnişoară. Toate acestea au fost amplificate de răpirea a două domnişoare de pension, Netty Herovici în vârstă de 17 ani şi Sylvia Bernescu de 22 de ani. Autorităţile promiseră fabuloasa sumă de 200.000 de lei pentru cine îl prinde pe Terente, viu sau mort. Fetele au fost eliberate după o săptămână dar despre această experienţă au apărut multe speculaţii. Ziarele, scriau cu foarte mult umor despre acestă săptămână şi creau poveşti despre şederea fetelor la Terente, cunoscut fiind pentru virilitatea lui. Cu toate acestea, există voci care afirmă că fetele au fost bine tratate şi că nu s-a atins nimeni de ele. Totuşi, după eliberare, presa a făcut multe presiuni asupra lor şi Sylvia Bernescu a fost convinsă să scrie un roman despre zilele de captivitate. La 28 octombrie 1924, la patru luni dupa răpire, Sylvia îşi începea foiletonul “În ghearele lui Terente”. Romanul a avut mare succes în oraşele ţării, citit apoi la cote maxime la Paris. Cotidiane de prestigiu, ca Daily Express (Marea Britanie), Corriere della Sera (Italia), Neue Freie Press (Austria), ori ca altele din Franţa, Ungaria, şi-au trimis reporteri speciali la Brăila pentru a afla mai multe despre “haiducul” devenit deja celebru.
Comercianţii au speculat momentul şi au apărut chiloţi, ciorapi şi pălării marca Terente. Isprăvile şi faima despre înzestrarea virilului amant au depăşit graniţele ţării. Într-o isterie fără margini, curioasele puneau obsesiva întrebare: 28 de centimetri şi mai cat? Anumite informaţii erau parţial adevărate dar altele depăşeau limitele imaginaţiei pentru că penisul lui Terente măsura 22 de centrimetrii.
Moartea craiului de baltă
Şeful Marelui Stat Major al Armatei a pus la bătaie uriaşa sumă de 1.620.000 de lei pentru a declara zonă de război cei 360 de kilometri din jurul localităţilor Brăila-Ghecet-Măcin şi Brăila-Hârşova-Ghindăneşti. Presa titra că armata s-a pregătit ca la Plevna, dar nu avea mare succes, pentru că soldaţii, necunoscători ai regiunii, se luptau inutil cu ţânţarii, lipitorile şi şerpii. Au fost arestaţi mai mulţi nevinovaţi (printre care toţi cei care se numeau Terente).
Blocada a fost în cele din urmă ridicată, dar s-a continuat să se acţioneze cu ajutorul soldaţilor îmbrăcaţi în civil. Terente a decis că e mai bine ca el şi cei doi veri ai săi să fugă în străinătate. Aşa au şi făcut şi au petrecut trei ani în Bulgaria, Serbia şi Grecia dar în aprilie 1927, Terente s-a întors în Bălţi şi îşi continuă activităţile lăsate înainte de a pleca din ţară pănă în noaptea de Înviere, când pătrunde în casa preotului din satul său, unde jefuieşte şi o violează pe preoteasă. Gestul determină revolta pescarilor din sat, până atunci simpatizanţi ai săi. Aceştia se oferă să sprijine jandarmeria şi indică oamenilor de ordine ascunzătorile lui Terente. Totuşi există voci care afirmă că preoteasa ar fi acceptat bucuroasă compania lui, chiar servindu-i masa şi că povestea cu violul ar fi fost inventată chiar de ea pentru a-şi spăla onoarea.
Fiind un maestru al camuflajului a fost foarte greu de prins. Se spune că respira sub apă folosindu-se de trestii. În 1927, pe 4 iunie, jandarmii în civil l-au gasit pe canalul Cravia. L-au încolţit la un stăvilar, iar un jandarm a tras un foc de armă care l-a nimerit în gură, dar fără să-l ucidă. A fost prins şi dus la postul de jandarmerie, unde după semnarea unor declaraţii, se pare că ar fi vrut să evadeze şi a fost împuşcat în cap, lucru care i-a pricinuit moartea. Autopsia a fost făcută de către medicul legist Maria Zăhărescu. Doctorul i-a separat capul şi penisul de corp. Capul a fost iniţial îngropat în afara satului, apoi recuperat şi trimis împreună cu penisul la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din Bucureşti. După mai multe refuzuri ale groparilor, restul cadavrului a fost înhumat de către un evreu, singurul care a fost de acord să-l îngroape afirmând ca “a fost cel mai mare tâlhar dar niciodată nu a fost antisemit”, dar fiind singur şi bolnav, nu a putut săpa o groapă foarte adâncă astfel încât cadavrul a fost descoperit şi devorat de câini. Penisul, cu o lungime de 22 cm în stare flască, a fost conservat şi poate fi văzut la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”
În prezent, există un film în regia lui Andrei Blaier, “Terente, regele Bălţilor” cu scenariul scris de Fănuş Neagu.
de Anca Elena Todor